Reacția românului din Anglia în fața lirei și impactul real asupra buzunarului nostru
Se împlinesc acuși patru luni de la momentul votului pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, celebrul Brexit, și lucrurile sunt, în continuare, al naibii de neclare.
Suntem prinși într-o negociere de la distanță între cele două părți, premergătoare negocierilor, cu adevărat dure, ce vor urma.
Așa că azi se apasă pedala naționalismului britanic (o pedală pe care, ca un făcut, o regăsim mai peste tot și-n țările UE), care agită și înfierbântă spirite și așa înfierbântate, iar mâine se revine și se spune:
ei, nu, stați liniștiți, căutăm soluții să fie bine pentru toți, că nu suntem o țară de sălbateci, care vom deporta sute de mii de familii peste Canalul Mânecii.
Așa o ținem de aproape patru luni și, în toată această ceață, în care ne chinuim să distingem „planul B”, adică planul ăla pe care ar fi trebuit să-l aibă pregătit cei care au urlat Brexit, un lucru, din păcate, e clar: lira scade.
Asta e singurul efect pe care, de la vlădică la opincă, nu numai că îl vedem, dar îl și simțim.
De la 6,3 în vremurile bune la 4,8 lei pentru o liră azi, e o scădere de aproape 25%, incredibilă pentru o monedă de talia lirei sterline.
În buzunarul meu de român emigrant, care îmi cheltui marea majoritate a banilor câștigați tot aici, se simte, la un calcul sumar, o gaură de vreo 500 de lire pe an.
Gaura vine din cele câteva rate pe care le mai am de plătit în țară, ca niște tinichele de coadă. Înainte, cu 200 de lire rezolvam tot și mai și rămânea. Acum, trebuie să mai bag mâna în buzunar, să acopăr.
Ce să mai zic de românii care au pus și pun bani deoparte, pentru a cumpăra sau construi o locuință în țară, spre exemplu?
Când vezi cât de mult se poate devaloriza o monedă atât de puternică, în doar jumătate de an, nu mai știi la ce să te aștepți.
Dacă aveai 20 de mii de lire strânși într-un cont, 5 mii s-au evaporat în momentul în care le convertești în lei. Evident, speri să-și revină, dar revenirile, în astfel de cazuri, sunt de obicei mult mai lente ca deprecierile. Durează ani.
Ca și în cazul votului pentru Brexit, analiștii s-au împărțit în două tabere pe acest subiect. O parte spune că o monedă mai slabă avantajează exporturile, turismul în Marea Britanie și alte sectoare. Cealaltă parte spune că e o naivitate, dacă nu demagogie sau prostie crasă, să nu înțelegi că economia ți-o ia, ușor-ușor, la vale, după monedă. Și că efectele se vor simți mult mai puternic începând de anul viitor.
Se poate discuta la nesfârșit pe subiectul acesta, cu argumente pro și contra.
Nefiind vreun specialist în economie, eu pricep mai bine ce pot simți în buzunar, iar ce simt până acum nu-mi place.
Tot ce putem face e să sperăm că, odată pornită pe acest drum, ce pare ireversibil, Marea Britanie nu va aluneca într-o criza.
Deocamdată, cei mai fericiți și lipsiți de orice griji par a fi domnii și doamnele pe care îi poti vedea, în orice zi a săptămânii, în puburile de cartier, căzând de acord că străinii le fură locurile de muncă.
Pentru ei, treaba asta cu discursul antieuropeni, trâmbițat nu de oriunde, ci de la cel mai înalt nivel al politicii, a picat cum nu se poate mai bine.
Până și lenea, dacă e bine justificată, pare demnă.
Lira a scăzut. De ce să mai pierzi bani și pe comisioane când transferi?
Dă click pe imaginea alăturată și fă-ți un cont pe TransferGo. Ai comision de transfer fix de 99p la orice sumă transferată.