Mirela Manolache, de la succesul în corporație la dezvoltare personală, pe tărâm bavarez

Mirela s-a născut în Buzău, iar după absolvirea liceului a venit în București pentru oportunitățile de dezvoltare de aici. În timp ce pe plan personal reușea să deprindă din ce în ce mai multe aptitudini, urmând diverse cursuri și studiind, pe plan profesional începea să își facă o carieră în domeniul corporate. După 10 ani de experiență în corporație, timp în care a deținut job-uri în câteva multinaționale și și-a croit drumul pe scara ierarhică ajungând să coordoneze și evalueze zeci de oameni, a plecat în căutarea de noi oportunități, de data aceasta în afara țării. Astfel, în 2015, Mirela a ajuns în Germania, la München, în Bavaria și ce a urmat ne povestește chiar ea:

„2015 a fost anul în care am decis aproape pe loc să mă mut la München, în Germania – o țară dezvoltată, de unde am ce să învăț ca să mă pot dezvolta pe mine însămi mai departe. Așa mă gândeam eu pe atunci, la vârsta de 33 de ani și acest lucru avea să se confirme după cei 5 ani petrecuți peste hotare.

Părinții mei m-au susținut întotdeauna să fac ceea ce cred eu că e mai bine pentru mine. Ei au fost și sunt tot timpul alături de mine, chiar dacă pentru o familie unită și iubitoare ca a noastră, depărtarea este o încercare grea.

Primul an a fost crunt pentru mine, din toate punctele de vedere. O spun cu mâna pe inimă: greu. Dintr-odată departe de tot ce știam, cunoșteam și îmi era drag. Deci nu eram în vacanță, nici în vis, ci chiar departe de cei dragi, învățând, muncind și adaptându-mă la o cultură, ce-i drept frumoasă, dar diferită. 

A trebuit să îmi folosesc aproape toate resursele mentale, psihice și mai ales emoționale pe care le aveam, resurse știute și neștiute, ca să pot să merg mai departe. După câteva luni, chiar am vrut să mă întorc în România, însă oameni buni și cu suflet există și aici, iar ei m-au primit ca în a doua familie și m-au susținut ca să pot să rămân. Când i-am întrebat de ce au făcut-o și ce am făcut eu să merit eforturile astea de la niște străini practic, mi-au răspuns simplu: <<pentru că ești un om care ne e drag și pentru care merită să luptăm>>. La asta nu ma gândisem…

Atunci am avut revelația că tot ceea ce sunt vine din România: ca am un suflet bun, e din România – Buzăul este un loc care dă oameni buni; ca am o creștere bună, e de la părinții mei care ne-au crescut cu eforturi uriașe pe vremuri grele; ca sunt educată, e tot meritul României și al profesorilor ei care ne învățau engleza cu ușa încuiată de teama comuniștilor. Și acum când realizez toate astea, le apreciez și mai mult și mă mândresc cu România și cu toate câte mi-a dat.

Multe reușite pe care le-am avut de-a lungul celor peste 20 de ani de carieră mi se păreau normale, de la sine înțelese și nu neapărat de menționat până să mă mut în străinătate. Aici însă am învățat să-mi sărbătoresc mai mult reușitele: și mici și mari. 

Și asta mai ales când am văzut câtă uimire stârnesc oamenilor că vorbesc 5 limbi, că am un job pe care am muncit din greu să-l obțin, în asistență de business și digitalizare pentru BMW, iar în paralel am reușit să-mi deschid și propriul cabinet de personal coaching, acreditat la nivel internațional. Mai mult, activez cu plăcere în calitate de consul pentru InterNations – cea mai mare organizație de expați din lume și onorez cu drag invitațiile de a vorbi pe teme de mindfulness la festivaluri precum Big & Growing, unde organizatorii își propun să pună accent pe new work & purpose.

Luna această lansez chiar primul meu ghid de dezvoltare personală în limba engleză, intitulat: „Self Care for Beginners”, care să ajute oamenii să înțeleagă mai bine cine sunt cu adevărat, cum funcționează mintea, trupul și sufletul lor împreună, cum să își atingă țelurile și cum să aibă grijă de ei înșiși la nivel mental, emoțional, dar și energetic. Este rezultatul tuturor studiilor mele și a experienței proprii și reprezintă, totodată, și începutul unei noi aventuri mai aproape de inima mea, prin care îmi propun să îmi redirecționez următorii 20 de ani de carieră dinspre organizațional, spre uman.

Însă ceea ce mă bucură cel mai mult este faptul că am reușit să schimb părerea multora despre țara mea. Le povestesc despre oameni, locuri și mâncare. Le arăt poze cu sate din Transilvania, Sibiu, cu centrul vechi din București, Delta Dunării și Marea Neagră, cu Transalpina și multe altele. Mulți mă întreabă despre trasee și locuri unde își pot face vacanțele. Le spun, le scriu, le dau contacte, asta pentru că știu sigur că le va plăcea, la fel cum îmi place și mie ori de câte ori mă duc acasă la părinți și prieteni. Pentru că acolo m-am născut și acolo este sursa mea de putere.

Am rădăcini puternice, altfel nu aș fi putut să zbor. Iar pentru asta îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare seară înainte să adorm. Am avut noroc: am și muncit mult, dar am și primit mult.

Aș vrea ca noi, românii, să nu uităm să mulțumim pentru tot ce avem, cu greutăți cu tot. Pentru că încercările ne fac mai puternici și pentru ca toate au un rost. Important este să nu ne uităm valoarea, indiferent unde locuim. Și prin valoare mă refer nu numai la a noastră personală, pentru că nu e vorba numai despre noi, ci a tuturor generațiilor de dinaintea noastră, a strămoșilor noștri, fără de care noi nu eram astăzi aici și valoarea copiilor noștri, fără de care nu poate continua spiritul românesc. Noi toți valorăm. Și valorăm mult.”

La fel ca ea sunt milioane de români care muncesc peste hotare și care merită aprecierea noastră, așa că te invităm să semnezi petiția „Valorez pentru România”, pentru ca BNR să lanseze o bancnotă sau o emisiune numismatică dedicată diasporei: link petiție